ACSS Sportul Studențesc – Progresul 2005, 1–3

 Dincolo de scor, renașterea continuă

8 septembrie 2026 · Cupa României

La numai două zile după bucuria revenirii și victoria cu Fairplay București, ne-am strâns din nou să vedem ACSS Sportul Studențesc. De data aceasta, într-o seară de Cupă, sub nocturna din Tei, cu Progresul 2005 în față. Ne-am fi dorit încă o victorie, firește. 

       Când vii la meci, speri să câștige ai tăi, oricât de mult ți-ai spune că rezultatul nu este totul. ACSS Sportul Studențesc a pierdut însă cu 1–3, iar noi am avut de făcut loc, lângă entuziasmul de duminică, și amărăciunii unei înfrângeri.

Cu toate acestea, galeria nu a fost dezamăgită. Poate că, după atâția ani de absență, privim altfel asemenea seri. Ne supără scorul, dar bucuria de a avea din nou echipa pe teren rămâne. Am așteptat prea mult întoarcerea Sportului Studențesc ca să ne pierdem încrederea după un meci pierdut.

O seară de Cupă și golul lui Pătrașcu

Întâlnirea a fost programată de la ora 20:30, pe terenul Tei (Mutu), potrivit programului publicat de AMFB. ACSS Sportul Studențesc venea după succesul cu 3–2 din campionat, iar pentru noi era încă neobișnuit, în cel mai plăcut sens, să avem din nou două meciuri de discutat în numai câteva zile.

Golul ACSS Sportului Studențesc i-a aparținut lui Pătrașcu. Potrivit descrierii unei înregistrări de la partidă, a înscris în minutul 36, dintr-o lovitură liberă de la aproximativ 27 de metri. După reușita cu Fairplay, Pătrașcu ne-a mai oferit astfel un motiv să ne bucurăm. Sunt goluri care intră deja în povestea acestui început, lângă numele unor oameni pe care îi  știm de mult și pe care ne face bine să-i vedem din nou în alb-negru.

La final, Progresul 2005 s-a impus cu 3–1. Este un rezultat pe care îl acceptăm, cu regretul firesc al suporterului care ar fi vrut să plece acasă învingător. Nu avem însă nevoie să-i găsim scuze team-ului ACSS Sportului Studențesc pentru a rămâne alături de el.

Din galerie, înfrângerea se vede altfel

Cine a ținut cu Sportul Studențesc și în anii în care nu mai avea unde să-l vadă jucând știe cât de greu a fost să vorbească mereu la trecut. Ne aminteam meciuri, jucători, deplasări și întâmplări din Regie. Aveam destule povești, dar ne lipsea tocmai lucrul cel mai obișnuit din viața unui suporter: un meci nou, la care să mergem.

Acum îl avem. Putem să ne bucurăm pentru un gol, să ne necăjim pentru o pasă greșită și să discutăm după fluierul final despre ce a mers și ce n-a mers. Sigur că fiecare vede altfel jocul și că, după o înfrângere, apar și nemulțumiri. Ar fi nefiresc să nu ne pese de rezultat. Dar între supărarea pentru un meci pierdut și dezamăgirea față de echipă este o distanță mare.

În seara cu Progresul 2005, dragostea pentru ACSS Sportul Studențesc a rămas acolo unde fusese și după victoria cu Fairplay. Ne dorim să creștem, să jucăm mai bine, să câștigăm. Înțelegem însă că o echipă aflată la început are nevoie de timp și că răbdarea noastră face parte din sprijinul pe care i-l putem oferi.

Respect pentru adversar, dragoste pentru ai noștri

Mi-a plăcut mereu la galeria Sportului Studențesc felul în care pasiunea putea sta alături de umor și de decență. Îți puteai susține echipa cu toată convingerea fără să simți că trebuie să-l urăști pe celălalt. Fotbalul era suficient ca să ne adune și să ne dea emoții; nu avea nevoie să transforme fiecare adversar într-un dușman.

Progresul 2005 a câștigat această întâlnire și merită felicitări. Poți să recunoști asta și să-ți pară rău, în același timp, că ai tăi au pierdut. Fair-play-ul are rost tocmai în asemenea momente, când nu îți vine ușor să privești tabela, dar îți păstrezi respectul pentru joc și pentru cei din fața ta.

Aș vrea să păstrăm acest fel de a fi și pe drumul care începe acum. Să venim cu copiii, cu prietenii, cu oamenii pe care îi reîntâlnim după ani. Să ne bucurăm de fotbal și să putem pleca de la teren, chiar și după o înfrângere, cu dorința de a reveni. Sportul Studențesc are o istorie pe teren, dar are și una în tribună, făcută din oameni și din felul lor de a ține la echipă.

O revenire care cere răbdare

După victoria de duminică, era ușor să ne lăsăm purtați de entuziasm. Așteptaserăm mult, ACSS Sportul Studențesc câștigase, iar reîntâlnirea ne dăduse tuturor motive de bucurie. Meciul de Cupă ne-a amintit cât de devreme suntem, totuși, în această poveste. Vor fi lucruri de îndreptat și partide în care dorința de a câștiga nu va fi de ajuns.

Numele Sportului Studențesc înseamnă mult pentru noi, dar fiecare rezultat trebuie obținut cu echipa de astăzi. Trecutul îi poate apropia pe oameni și le poate da un motiv în plus să se implice; munca trebuie făcută acum, de la un antrenament la altul și de la un meci la următorul. Cei care s-au întors să ajute clubul merită să simtă că încrederea noastră poate trece și printr-o seară dificilă.

Asta nu ne împiedică să avem așteptări. Vom vrea mereu mai mult de la ACSS Sportul Studențesc, fiindcă ne pasă. Dar putem să ne dorim victorii și să avem răbdare cu începutul, fără să cerem ca totul să se așeze după primele două partide.

Din seara de 8 septembrie rămâne scorul de 1–3, dar rămâne și golul lui Pătrașcu, o nouă întâlnire în galerie și încă un meci pe care l-am trăit împreună. Sunt amintiri recente, iar după atâția ani în care le-am tot depănat pe cele vechi, mă bucur că avem din nou ocazia să le adunăm.

Am fi plecat mai veseli după o victorie. Am plecat însă cu aceeași dragoste pentru ACSS Sportul Studențesc și cu gândul că vom fi acolo și data viitoare. Progresul 2005 merge mai departe în Cupă, cu felicitările noastre. Noi ne întoarcem privirea spre următorul meci și spre ceea ce mai avem de construit.

Sportul Studențesc s-a întors, iar noi abia am început să-l însoțim din nou.

Hai, ACSS Sportul Studențesc! Noi, cei din galerie, suntem alături de voi, la victorii și la înfrângeri. Jucați cu încredere, băieți! Ne vedem la următorul meci, în alb și negru, cu aceeași dragoste pentru ACSS Sportul Studențesc!