Sportul Redivivus

Paul Cazan este unul dintre numele prin care, menționându-l, poți povesti despre Sportul Studențesc fără să pierzi din vedere oamenii care au ținut echipa împreună. Fost fundaș central și căpitan al alb-negrilor, apoi antrenor și conducător, el ocupă în septembrie 2026 funcția de președinte de onoare în noul proiect pornit din Liga a V-a București . Numirea îl aduce alături de o echipă care încearcă să refacă legătura dintre generații, într-un moment în care suporterii au din nou un Sportul de urmărit în campionat. Când începi să cauți oamenii prin care poate fi povestită istoria Sportului Studențesc, numele vin aproape singure: Hagi, Mircea Sandu, Marcel Coraș, Gino Iorgulescu. Sunt fotbaliști pe care îi recunoști într-o fotografie veche înainte să apuci să citești legenda de dedesubt. Dar într-o echipă care a traversat atâtea generații există și oameni care au făcut ceva poate mai greu de observat decât un gol spectaculos: au rămas. Paul Cazan este unul dintre ei. Fundaș centra...

  Fulgerul – ACSS Sportul Studențesc 0–12 A trecut o zi de la meciul cu Fulgerul și constat că un scor de 0–12 are o viață mult mai lungă decât cele 90 de minute în care s-a produs. Duminică îl trăiești, luni îl povestești. Și îl povestești de mai multe ori, pentru că nimeni nu reacționează normal când îi spui că ai fost la un meci în care echipa ta a dat douăsprezece goluri. „Și cât a fost?” vine întrebarea obișnuită. „12–0 pentru Sportul.” Urmează inevitabil privirea aceea în care omul încearcă să decidă dacă n-a auzit bine, dacă ai greșit tu sau dacă fotbalul și-a pierdut între timp uzul măsurii. De aici conversația capătă caracter de verificare. „Doisprezece?” Da, doisprezece. „Goluri?” Da, goluri, nu cornere, nu auturi, nu șuturi spre poartă. Doisprezece goluri. Și, pentru că un asemenea scor pare suspect dacă este spus prea repede, ajungi să-l pronunți pe silabe, cu seriozitatea unui martor chemat să confirme un fapt improbabil: doi-spre-ze-ce. După două-trei asemenea discu...

  Am anunțat averse de aplauze, a venit o ploaie de goluri! 13 septembrie 2026 · Liga a V-a București, etapa a II-a · Cronică din galerie În avancronică ne pregăteam pentru o duminică în Tei, cu eșarfa la îndemână și cu ceva emoții legate de vreme. Promiseserăm averse de aplauze și stabiliserăm că de tunete se ocupă galeria. Băieții au considerat, probabil, că prognoza era cam modestă și au completat-o pe teren. ACS Fulgerul – ACSS Sportul Studențesc: 0–12. Doisprezece. Scriem și în litere, fiindcă un asemenea rezultat merită savurat. Veniserăm să ne susținem echipa și ne-am ales cu o duzină de motive să plecăm acasă fericiți. Nouă marcatori, douăsprezece goluri Ferfelea a înscris de trei ori, Rațiu a reușit o dublă, iar Stanca, Bucur, Stăncioiu, Ioniță, Patriche, Dumitru și Băniță au marcat câte un gol. Nouă nume pe lista marcatorilor! La atâția, începe să semene cu prezența la curs. Și, cum echipa se numește Sportul Studențesc, putem spune că s-a lucrat serios la materia „Finali...

  13 septembrie 2026 · Liga a V-a București, etapa a II-a · Avancronică din galerie Duminica are din nou program pentru noi. Se termină prânzul, se caută eșarfa, se verifică de trei ori ora și începe acea agitație foarte serioasă pe care oamenii din afara fotbalului o privesc cu o îngăduință ușor neliniștită. „Dar mai aveți mult până plecați!” Avem. Tocmai de aceea trebuie să ne pregătim. Un suporter al ACSS Sportului Studențesc poate întârzia la multe lucruri, dar la emoții ajunge întotdeauna înaintea echipei. Astăzi, duminică, 13 septembrie 2026, de la ora 18:00, ACSS Sportul Studențesc întâlnește ACS Fulgerul pe terenul Mutu (Tei), în etapa a doua a Ligii a V-a București. Fulgerul figurează drept gazdă în programul oficial AMFB . Noi avem o deplasare prin București și o misiune cât se poate de limpede: să ne facem auziți. Adversarul se numește Fulgerul. Vremea cochetează cu ploaia. Galeria se ocupă de tunete. Organizarea pare, până aici, impecabilă. Vremea în București: pelerin...

  Dincolo de scor, renașterea continuă 8 septembrie 2026 · Cupa României La numai două zile după bucuria revenirii și victoria cu Fairplay București, ne-am strâns din nou să vedem ACSS Sportul Studențesc. De data aceasta, într-o seară de Cupă, sub nocturna din Tei, cu Progresul 2005 în față. Ne-am fi dorit încă o victorie, firește.          Când vii la meci, speri să câștige ai tăi, oricât de mult ți-ai spune că rezultatul nu este totul. ACSS Sportul Studențesc a pierdut însă cu 1–3, iar noi am avut de făcut loc, lângă entuziasmul de duminică, și amărăciunii unei înfrângeri. Cu toate acestea, galeria nu a fost dezamăgită. Poate că, după atâția ani de absență, privim altfel asemenea seri. Ne supără scorul, dar bucuria de a avea din nou echipa pe teren rămâne. Am așteptat prea mult întoarcerea Sportului Studențesc ca să ne pierdem încrederea după un meci pierdut. O seară de Cupă și golul lui Pătrașcu Întâlnirea a fost programată de la ora 20:30, pe terenul Te...

                 sursa foto: ACSS SPORTUL STUDENTESC     Când vorbești despre Sportul Studențesc, numele vin unele după altele, aproape ca într-o echipă pe care încă o știi pe dinafară. Hagi, Coraș, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu. Îți amintești un gol, o fentă, un meci despre care cineva din familie a povestit de atâtea ori încât ai impresia că ai fost și tu acolo. Dar, la un moment dat, discuția ajunge și la un om care nu purta tricoul de joc. Cineva îi spune numele, iar povestea se lărgește dintr-odată. Nu mai este numai despre fotbal. Este despre Mac Popescu. Pentru un cititor care descoperă acum Sportul, numele acesta are nevoie de câteva lămuriri. Emil Barbu „Mac” Popescu a fost arhitect, profesor universitar și unul dintre oamenii care au rămas cel mai puternic legați de istoria clubului. A condus Sportul vreme de aproape trei decenii, într-o perioadă în care echipa a crescut, și-a câștigat un loc între numele mari ale fotbalul...

Au trecut douăzeci de ani, dar sunt meciuri pe care suporterii Sportului nu le-au uitat și probabil nu le vor uita vreodată. Nu pentru că ar fi adus un trofeu, nici pentru că s-ar fi jucat într-o finală. Ci pentru că, pentru o vreme, echipa aceea din Regie a făcut fotbalul să pară simplu, liber și puțin nebun. Așa i-a rămas și numele: Gașca Nebună. Nu era o poreclă inventată ca să dea bine într-un afiș. Se potrivea unei generații crescute în mare parte împreună, într-un club care nu avea banii marilor echipe bucureștene, dar avea ceva ce banii cumpără mult mai greu: fotbaliști formați în aceeași școală și obișnuiți să gândească jocul împreună. Tibi Bălan, Costin Lazăr, Ionuț Mazilu, Dacian Varga, Viorel Ferfelea, Răzvan Patriche, Alin Rațiu, Eduard Stăncioiu. În jurul lor, alți jucători care au făcut ca Sportul acelor ani să fie una dintre echipele pe care merita să le vezi chiar dacă nu țineai cu ea. În Regie nu veneai neapărat să vezi fotbal calculat. Veneai pentru că se putea întâmp...