Sportul Redivivus

                     Mac Popescu, arhitectul unei epoci la Sportul Studențesc Când vorbești despre Sportul Studențesc, numele vin unele după altele, aproape ca într-o echipă pe care încă o știi pe dinafară. Hagi, Coraș, Mircea Sandu, Gino Iorgulescu. Îți amintești un gol, o fentă, un meci despre care cineva din familie a povestit de atâtea ori încât ai impresia că ai fost și tu acolo. Dar, la un moment dat, discuția ajunge și la un om care nu purta tricoul de joc. Cineva îi spune numele, iar povestea se lărgește dintr-odată. Nu mai este numai despre fotbal. Este despre Mac Popescu. Pentru un cititor care descoperă acum Sportul, numele acesta are nevoie de câteva lămuriri. Emil Barbu „Mac” Popescu a fost arhitect, profesor universitar și unul dintre oamenii care au rămas cel mai puternic legați de istoria clubului. A condus Sportul vreme de aproape trei decenii , într-o perioadă în care echipa a crescut, și-a câștigat un loc între n...

Au trecut douăzeci de ani, dar sunt meciuri pe care suporterii Sportului nu le-au uitat și probabil nu le vor uita vreodată. Nu pentru că ar fi adus un trofeu, nici pentru că s-ar fi jucat într-o finală. Ci pentru că, pentru o vreme, echipa aceea din Regie a făcut fotbalul să pară simplu, liber și puțin nebun. Așa i-a rămas și numele: Gașca Nebună. Nu era o poreclă inventată ca să dea bine într-un afiș. Se potrivea unei generații crescute în mare parte împreună, într-un club care nu avea banii marilor echipe bucureștene, dar avea ceva ce banii cumpără mult mai greu: fotbaliști formați în aceeași școală și obișnuiți să gândească jocul împreună. Tibi Bălan, Costin Lazăr, Ionuț Mazilu, Dacian Varga, Viorel Ferfelea, Răzvan Patriche, Alin Rațiu, Eduard Stăncioiu. În jurul lor, alți jucători care au făcut ca Sportul acelor ani să fie una dintre echipele pe care merita să le vezi chiar dacă nu țineai cu ea. În Regie nu veneai neapărat să vezi fotbal calculat. Veneai pentru că se putea întâmp...