ACSS Sportul Studențesc – AFC Venus 1914 București: 5–1. Eclipsă de Venus în Tei

Duminică seara, Sistemul Solar și-a mutat pentru vreo două ore centrul de interes în Tei. AFC Venus 1914 București a coborât pe Terra cu gânduri serioase, ACSS Sportul Studențesc a primit-o cum se cuvine, iar după 90 de minute astronomia a trebuit să consemneze un fenomen nou: eclipsă de Venus, scor 5–1. Planeta s-a putut întoarce pe traseul ei, dar cele trei puncte au rămas jos, la pământeni. Mai exact, la noi.

               ACSS Sportul Studențesc 

                 

Cine vede doar scorul și își amintește acel 12–0 din etapa trecută ar putea crede că Sportul a continuat plimbarea prin galaxia Ligii 5. N-a fost deloc așa. Venus 1914 ne-a pus mai multe probleme decât spune tabela. A avut mai mulți jucători tineri, rapizi și hotărâți, fără să fie însă o echipă de copii – portarul lor, de pildă, era vizibil mai experimentat (ca vârstă). Au alergat, s-au găsit bine în teren și au venit cu intenția foarte nepoliticoasă de a ne lua punctele. Din fericire, intențiile nu se contabilizează în clasament.

Mai întâi trebuia să aflăm care sunt ai noștri

Prima problemă a zilei n-a fost tactică. A fost cromatică. Venus 1914, cu toată povestea ei de „negrii din Splai”, a apărut în alb. Sportul, pe care ochiul îl căuta aproape instinctiv tot în alb, a intrat în tricouri negre cu mâneci albe și șorturi albe. Din spatele meu s-a auzit, cât se poate de serios: „Care-s ai noștri?” Și, sincer, întrebarea era perfect justificată. 

Trebuia să ținem cu negrii împotriva „negrilor din Splai”, care tocmai duminică se făcuseră albi. Câteva minute, Liga 5 a fost și test de orientare. Până la urmă am stabilit repede coordonatele: negru – noi, alb – ei. După primul gol eram deja specialiști în astronomie, cromatică și echipamente sportive.

Pe teren însă nu exista aceeași simplitate. Sportul s-a găsit mai greu decât în etapa precedentă, au fost pase care au pornit cu intenții bune și au ajuns în cu totul altă parte, mingi pierdute și destule momente în care Venus a arătat că nu venise în Tei pentru o fotografie de grup. S-a jucat în viteză, s-a alergat, iar adversarul ne-a obligat să muncim. Ceea ce, până la urmă, e sănătos. După un 12–0 riști să începi să crezi că Liga 5 a fost inventată special pentru golaverajul tău.

Cinci goluri, cinci semnături

Sportul a găsit însă poarta de cinci ori și a împărțit sarcina foarte democratic. Armando Gheorghe, Viorel Ferfelea, Aurel Dumitru, Alexandru Bobric și Dani Lung au înscris câte un gol fiecare. N-a existat monopol. Câte unul de om, să nu apară discuții la împărțeală.

Și s-a tras mult mai mult decât arată cifra cinci. Terenul din Tei oferă însă o tentație specială: în spatele porții de fotbal sunt și buturile de rugby. Așa că unele șuturi au părut să spună: „Dacă nu merge fotbalul, poate scoatem ceva la rugby”. Câteva mingi au trecut frumos pe sus, prin zona buturilor, numai că regulamentul s-a dovedit rigid și n-a vrut să ne acorde nimic.

Dacă am fi avut un regulament mixt, probabil scorul devenea dificil de afișat. Până una-alta, fotbalul continuă să insiste ca mingea să intre între bare și pe sub transversală. Cinci au respectat instrucțiunile. Celelalte au explorat galaxia.

Un roșu pentru Venus și câteva secunde în care n-a mai râs nimeni

Meciul a avut și nerv. Un jucător de la AFC Venus 1914 București a primit cartonaș roșu și a fost eliminat după un fault dur asupra unui jucător al Sportului, chiar lângă zona în care se afla galeria noastră. De acolo faza s-a văzut foarte bine. Prea bine.

Pentru câteva secunde s-au terminat și glumele, și astronomia, și teoria tactică de lângă gard. Important este că fotbalistul nostru și-a revenit și s-a ridicat. Venus a rămas în zece, iar meciul și-a continuat cursul.

Și chiar în inferioritate, adversarii n-au renunțat. Spre final au mai avut două șuturi periculoase, numai că Vlad Niculescu a scos două mingi excelent. La 5–1 putea să considere că ziua de muncă s-a încheiat și să se intereseze de petrecerea din apropiere. N-a făcut-o. Poarta rămâne poartă până fluieră arbitrul, chiar dacă tabela spune că punctele și-au ales deja proprietarul.

Zeița planetei Venus avea și o nuntă în program

Iar acum ajungem la amănuntul pe care n-aș fi putut să-l inventez mai bine nici dacă aș fi stat o săptămână să caut poanta. La câteva sute de metri de teren era o nuntă.

În timp ce noi jucam cu Venus, foarte aproape se petrecea. Și atunci s-a explicat tot. Venus era ocupată. Normal. Unde să fie Zeița Venus într-o duminică dacă nu la nuntă?

Probabil făcea naveta: puțin la miri, puțin în Tei, puțin pe orbită. Un program cosmic imposibil. Nu poți să-i ceri să supravegheze și galaxia, și nunta, și AFC Venus 1914 București în același timp. La un moment dat trebuie să delegi.

Venus 1914 s-a descurcat deci singură pe Terra. Așa cum a putut și ea. Sportul, fără obligații matrimoniale cunoscute, a profitat.

Toba, trompeta și telefonul care a cerut schimbare

În galerie a fost spectacol separat. Am stat chiar lângă toboșar. Nu „prin apropiere”, nu „în aceeași zonă”. Lângă tobă. Pentru mine, atmosferă. Pentru Roberto, iubitor declarat al liniștii, probabil un test pe care NASA l-ar putea introduce cu succes în programul de pregătire pentru zborurile spațiale.

Video:  ACSS Sportul Studențesc 

Și toba nu era suficientă. A apărut și trompeta. Și s-a cântat chiar frumos. La un moment dat aveam aproape orchestră: percuție, alamă, cor și vreo 40 de oameni care încercau să demonstreze că numărul spectatorilor este o noțiune foarte relativă dacă îi pui lângă instrumentele potrivite. Un sincer bravo omului-orchestră, Sorin!

Singurul care n-a rezistat energiei tribunei a fost telefonul meu. La un moment dat, ecranul s-a întunecat și n-am mai reușit să-l pornesc. Nu acuz toba. Nici trompeta. Nu am expertiză tehnică și nici nu vreau proces cu secția de percuție sau cu cea a instrumentelor de suflat. Spun doar că telefonul funcționa înainte să mă așez acolo. Restul va rămâne probabil unul dintre marile mistere ale Sistemului Solar.

Așa se explică și de ce fotografiile mele sunt mai ales de la început. După aceea, telefonul a decis că a venit la meci ca simplu suporter și a refuzat orice obligație profesională. Dovadă că ajunsă acasă, a repornit!

Vreo 40 în galerie, dar cu chef cât pentru mai mulți

N-am fost mulți. Poate în jur de 40. Dar au fost steaguri, copii, femei, cântece, tobă, trompetă și o atmosferă cum mi-ar plăcea să văd tot mai des. Fără petarde, fără scandal, fără obligația de a scoate din dicționar toate înjurăturile cunoscute pentru a demonstra că ești suporter.

La ACSS Sportul Studențesc poți să vii cu copilul de mână. Poți veni cu soția, cu soțul, cu prietenii. La un moment dat, o doamnă venită cu soțul părea puțin stingheră, iar el a liniștit-o spunând: „Uite, mai e o femeie acolo.” Aceea eram eu.

Prin urmare, comunicat oficial pentru jumătatea feminină a planetei Terra: existăm. Suntem acceptate în galerie. Și mai avem locuri libere în tribună. Vă așteptăm! Cu copii, cu soți sau iubiți. Merită să faceți parte și voi dintr-o gașcă veselă ca a noastră!

Au fost prezente și televiziunile. S-a filmat, s-au luat interviuri, iar mica noastră planetă bucureșteană alb-neagră începe să fie observată și din afară. Nu suntem mii de suporteri. Nici sute. Dar suntem acolo, ne vedem și, mai ales, ne auzim.

O veste proastă pentru Președintele Echipei Viitorului din galaxia trecută: iar am câștigat!

Undeva, în universul paralel al pamfletului nostru, îmi imaginez că marele președinte al viitorului a avut o duminică dificilă. Personajul nostru, atât de atașat zilei de mâine, trebuie să privească asemenea întâmplări cu o neliniște profundă.

Cum adică ACSS Sportul Studențesc joacă acum? Cum adică sunt oameni în tribună acum? Cum adică vin televiziuni acum? Cum adică există galerie, copii, steaguri și jucători care dau cinci goluri în prezent?

Viitorul era mult mai comod. Acolo poți pune orice: milioane, stadioane, performanță, proiecte și promisiuni. Viitorul nu cere bon fiscal și nici nu întreabă de ce n-ai făcut ieri ce ai promis pentru mâine. Numai că Sportul are prostul obicei să existe astăzi. Și, ca să fie situația cu adevărat supărătoare pentru președintele viitorului, mai și câștigă.

Cu 5–1.

Foarte lipsit de considerație.

La final, echipa și galeria s-au înfrățit pe aceeași planetă a Găștii Nebune

Cel mai frumos moment a venit după fluierul final. Jucătorii s-au apropiat de galerie, au venit să salute, noi i-am aplaudat și, pentru câteva minute, n-au mai existat „cei din teren” și „cei din tribună”. Era SPORTUL.

Poate avantajul unei galerii încă mici este tocmai acesta. Jucătorii îi văd pe cei care vin să strige pentru ei, iar noi îi vedem de aproape pe cei pentru care venim duminică de duminică. Nu aduce puncte suplimentare și nu apare în statistici, dar din lucrurile astea se construiește ceva ce nu poate fi cumpărat la kilogram.

Suntem lideri în Liga 5: trei meciuri, nouă puncte, golaveraj 20–3

În clasament, lucrurile sunt mai puțin poetice, dar mult mai plăcute: ACSS Sportul Studențesc este lider după trei etape, cu trei victorii din trei, nouă puncte și golaveraj 20–3.

Mai întâi 3–2 cu Fair-Play. Apoi 12–0 cu Fulgerul. Acum 5–1 cu AFC Venus 1914 București. Trei meciuri foarte diferite și aceeași concluzie: toate punctele au venit la Sportul.

Iar victoria cu Venus 1914 îmi place poate mai mult decât spune tabela. Nu a fost o partidă în care adversarul a stat la rând să primească goluri. Venus 1914 a alergat, a jucat rapid, a încercat și ne-a pus probleme. Sportul a trebuit să găsească soluții.

Și le-a găsit.

Venus s-a reîntors pe orbita ei, punctele din 20 septembrie 2026 au rămas pe Terra

La final rămâne 5–1, o galerie cu tobă și trompetă, un telefon care a capitulat, o nuntă strategic amplasată în vecinătate, cinci marcatori diferiți, două parade foarte bune ale lui Vlad Niculescu și primul loc în clasament.

A fost eclipsă de Venus în Tei. Deși planeta nu s-a transformat deloc într-un biet satelit. Pentru vreo 90 de minute, Venus a trecut prin fața Sportului, a încercat să schimbe traiectoria punctelor și apoi și-a văzut de drumul ei prin Sistemul Solar.

Cele trei puncte au rămas pe Terra.

Mai precis, la ACSS Sportul Studențesc, la Gașca Nebună.

Iar după trei etape, galaxia alb-neagră se vede tare frumos de pe primul loc.  Mai ales că duminica viitoare jucăm cu... Intergalaxy!

Hai ACSS Sportul Studențesc!