Misiune îndeplinită cu Inter Galaxy. ACSS Sportul Studențesc s-a întors de la 0–3 și a câștigat cu 3-4, la ultima fază

 Inter Galaxy – ACSS Sportul Studențesc 3–4. Misiune îndeplinită în Galaxy, după un meci de infarct!

27 septembrie 2026 · Liga a V-a București, etapa a IV-a · Cronică

Sunt meciuri pe care le câștigi. Sunt meciuri pe care le întorci. Și mai sunt acele meciuri în care, la un moment dat, nu mai știi dacă urmărești fotbal, scenariu de film sau test cardiologic colectiv. Inter Galaxy – ACSS Sportul Studențesc 3–4 a fost din ultima categorie. Sportul a fost condus cu 3–0, a intrat la pauză cu 1–3, a revenit la 3–3 și a marcat golul victoriei la ultima fază. Cine a plecat mai devreme a pierdut meciul. Cine a rămas până la capăt a pierdut, cel mult, câțiva ani din viață.

Inter Galaxy a început să pară foarte departe

Deplasarea era, geografic, una dintre cele mai scurte expediții intergalactice cunoscute. Galaxy se află în Tei, terenul MUTU, fără rachetă, viză sau costum de cosmonaut. Numai că Sportul a reușit să transforme câțiva kilometri prin București într-o călătorie prin toate stările posibile ale suporterului.

Primul semnal venit din Tei n-a fost bun: 1–0 pentru Inter Galaxy. Nimic dramatic. Era devreme, mai era timp, iar pe grup încă se păstra optimismul. Numai că optimismul este o materie primă pe care fotbalul o consumă foarte repede. Câteva minute mai târziu, vestea a venit scurt și fără explicații suplimentare: 3–0.

La 0–3 nu mai faci tactică. Începi să faci filozofie.

Și, eventual, calcule: cât mai este, dacă se mai poate, dacă măcar un gol înainte de pauză ar schimba ceva. Sportul l-a găsit. 1–3, iar la cabine diferența rămânea mare, dar nu definitivă. În fotbal, două goluri sunt mult. Într-un meci ca acesta, aveau să fie doar începutul.

La Poiana Brașov, Houston încă recepționa

Pentru prima dată în acest sezon, cronicarul Sportul Redivivus nu se afla lângă teren. Două aniversări despărțite de numai patru zile — mai întâi a lui Roberto, apoi a subsemnatei — mutaseră temporar centrul de comandă în Poiana Brașov. Așa că meciul se vedea prin cea mai modernă tehnologie disponibilă Ligii a V-a: mesajele de WhatsApp.

NASA comunică de la milioane de kilometri cu sonde spațiale. Noi încercam să aflăm ce se întâmplă în Tei.

La 0–3, semnalul arăta ca o transmisie de avarie. La 1–3 a apărut însă primul motiv serios pentru care telefonul nu trebuia lăsat din mână.

Și bine că n-a fost.

2–3. De aici începe nebunia

În repriza a doua, Sportul a ieșit cu altă energie. A venit 2–3, iar meciul care părea plecat a început să se întoarcă spre noi. Pe grup, mesajul „Hai că se poate!” nu mai suna a încurajare de serviciu. Începuse să semene cu o informație.

La 2–3, Galaxy nu mai părea inaccesibilă. Mai trebuia un gol.

A venit și acela.

3–3.

De la 0–3!!!

În momentul acela, aproape orice echipă s-ar fi putut declara mulțumită. Revenire spectaculoasă, un punct salvat, moral, felicitări și drum bun spre casă. Numai că Sportul a decis că nu parcursese tot drumul de la 0–3 până la 3–3 ca să se oprească tocmai acolo.

Și a continuat.

Ultima fază. 4–3 pentru noi.

Ce a urmat intră direct în categoria meciurilor care, peste ani, încep cu „Ții minte când…?”.

Minutele treceau, scorul rămânea 3–3, iar punctul scos dintr-un meci aproape pierdut părea deja o mică victorie. Numai că, la ultima fază, Sportul a mai găsit un gol.

4–3 și atât.

Patru cifre și o poveste întreagă în spatele lor.

De la 0–3 la 4–3. De la resemnare la egalare. De la egalare la victorie. Și nu oricum, ci exact când arbitrul se pregătea, probabil, să pună fluierul în gură.

Pe grup a apărut imediat concluzia care nu mai avea nevoie de nicio analiză tactică:

„Aceasta este Gașca Nebună ACSS Sportul Studențesc.”

Da. Cam asta este.

Marcatorii? Aici tehnologia mai are de lucru

După final, în timp ce felicitările curgeau, a apărut inevitabil și întrebarea de gazetar:

„Marcatori?” Armando Gheorghe, Viorel Ferfelea (penalty), Dacian Varga și Dani Lung.

Urmată de precizarea perfect logică:

„La noi?”

Aici, transmisia intergalactică a demonstrat că mai are mici probleme. Scorul ajunsese la Poiana Brașov. Revenirea ajunsese. Golul de 4–3 ajunsese. Marcatorii mai aveau nevoie de puțin combustibil.

Dar există și un farmec al fotbalului de Liga a V-a în această viteză imperfectă a informației. Afli că ai câștigat înainte să afli exact cine te-a făcut să câștigi.

Important este că mingea a intrat în poartă de cate ori era necesar .

Restul se documentează.

Trei puncte la bord!!

La final, tabela a rămas cu unul dintre cele mai frumoase scoruri pe care le poate produce fotbalul atunci când refuză să fie previzibil:

ACS Inter Galaxy 3 – ACSS Sportul Studențesc 4.

După Fairplay, Fulgerul și Venus, Sportul a trecut și prin Galaxy. Numai că de data aceasta drumul n-a fost drept. Nava a dispărut de pe radar la 0–3, a reapărut la 1–3, a intrat din nou pe orbită la 2–3, a egalat la 3–3 și a aterizat cu toate cele trei puncte la ultima fază.

Unul dintre mesajele de după meci spunea: „Meci de povestit nepoților.”

Corect.

Pentru că există victorii pe care le treci în clasament și mergi mai departe. Și există victorii care devin povești.

Asta este una dintre ele.

Houston, misiune îndeplinită. Dar, data viitoare, dacă se poate, Sportule, te rugăm, pentru sănătatea inimilor suporterilor Găștii Nebune, fără 0–3 înainte!