ACS Voința Crevedia 2 – ACSS Sportul Studențesc 0–3. Cocoșul cu dinți a fost pus la colț. Pătrașcu i-a făcut și radiografie!

Cronica meciului:

Liga a V-a București, etapa a VII-a, 18 octombrie 2026. Două goluri Pătrașcu, unul Stăncioiu, un corner olimpic și trei puncte pentru alb-negri. La Complexul Studențesc Tei, cocoșul Crevediei 2 a descoperit că poți avea dinți și totuși să rămâi fără replică.

Cocoșul a venit cu dinți. A plecat căutând un stomatolog!

În avancronica meciului cu Crevedia 2, ne-am exprimat o oarecare îngrijorare față de cocoșul verde de pe emblema adversarilor. Nu de alta, dar pasărea avea dinți, o privire belicoasă și o creastă care sugera că frecventează mai degrabă sălile de forță decât cotețul. Ne-am întrebat atunci dacă nu cumva are și o fițuică pregătită pentru examenul din Tei. Acum știm răspunsul. Fițuica, dacă a existat, a fost inutilă, fiindcă ACSS Sportul Studențesc București a administrat formației ACS Voința Crevedia 2 un 3–0 atât de convingător încât, la final, cocoșul ar fi avut nevoie nu de un antrenor, ci de un medic veterinar cu specializare în traumatisme sportive. Din fericire pentru pasăre, meciul s-a disputat pe terenul de fotbal, nu la Avicola. Deși, după cum avea să arate tabela, diferența devenise destul de greu de sesizat.

Trei la pachet. Fără reducere pentru adversari!

Să nu înțelegem greșit: Crevedia 2 n-a venit în excursie, cu sandvișuri în rucsac și aparate foto la gât. A venit să joace fotbal, cu o echipă tânără, ambițioasă și suficient de îndrăzneață încât să pună probleme alb-negrilor. Numai că Sportul și-a făcut un obicei din a strica planurile adversarilor. După victoria cu 3–0 în fața Sport Team, băieții noștri au recidivat cu exact aceeași pedeapsă. Începem să bănuim că la club s-a instituit un abonament: trei goluri la fiecare vizită, punctele rămân la noi, iar reclamațiile se primesc numai după fluierul final. Nici măcar nu mai este nevoie de bon fiscal. Tabela ține loc de chitanță, iar adversarul primește un exemplar pe care îl poate consulta în drum spre casă.

Bebe Pătrașcu a deschis cabinetul. Primul pacient: Crevedia 2!

Primul gol a venit prin Bebe Pătrașcu, care a deschis scorul și a trimis cele două echipe la pauză cu o situație administrativă limpede: Sportul avea avantajul, Crevedia 2 avea nevoie de soluții. La 1–0 încă se mai putea discuta, analiza, spera. Repriza secundă a continuat însă într-o direcție care nu convenea deloc adversarilor. Stăncioiu a făcut 2–0 și a redus considerabil spațiul pentru optimism. În tribune, lumea începuse să se bucure de rezultat, iar pe grupul suporterilor informațiile circulau cu viteza caracteristică fotbalului mic: mai întâi apare scorul, apoi întrebarea „Cine a dat?”, după care cineva răspunde cu numele marcatorului. Presă sportivă de teren, ediție limitată, cu corespondenți aflați la distanțe diferite de poartă și cu o redacție care lucrează aproape exclusiv din pasiune.

Stăncioiu a făcut 2–0. Cocoșul a cerut pauză de masă!

Golul lui Stăncioiu a schimbat socotelile adversarilor. La un singur gol diferență, mai poți spera la o revenire, la o greșeală, la o inspirație de moment. La două, începi să privești cu tot mai mult interes ceasul arbitrului. Crevedia 2 încerca să rămână în meci, dar Sportul nu părea dispus să ofere facilități de recuperare. Alb-negrii au continuat să caute poarta, iar cocoșul imaginar de pe margine ar fi început deja să consulte meniul de după partidă. Din păcate pentru el, specialitatea casei urma să fie servită de Pătrașcu, direct de la colțul terenului.

Pătrașcu a declarat război centrărilor!

La 2–0, un antrenor prudent ar fi cerut probabil păstrarea rezultatului, posesie, concentrare și evitarea riscurilor inutile. Pătrașcu a ales o altă metodă de conservare a avantajului: să mai înscrie o dată. Numai că a făcut-o într-un fel care a încălcat toate convențiile nescrise ale loviturii de colț. În mod normal, la un corner, executantul centrează, colegii sar, fundașii se îmbrâncesc, portarul strigă, iar arbitrul încearcă să înțeleagă cine pe cine ține de tricou. Pătrașcu a privit probabil această întreagă birocrație fotbalistică și a decis că este ineficientă. A trimis mingea direct în poartă, fără nicio deviere. Gol olimpic! Fără asistență, fără intermediar, fără semnătură de primire. O execuție care, dacă s-ar fi petrecut la o echipă cu buget de milioane, ar fi fost prezentată trei zile la televizor, analizată de șapte experți și explicată prin douăsprezece grafice. În Liga a V-a, a fost suficient Pătrașcu și un colț de teren.

Corner cu livrare la domiciliu. Portarul n-a confirmat adresa!

Momentul merită o explicație pentru cei care n-au mai văzut așa ceva: mingea a plecat de lângă fanion și a intrat în plasă ca și cum ar fi avut programare. Portarul n-a primit nici măcar amabilitatea unei centrări prealabile. Pătrașcu a inventat, practic, cornerul cu livrare la domiciliu: fără curier, fără taxă de transport și, mai ales, fără drept de retur. La asemenea execuții, regulamentul ar trebui completat cu o prevedere privind dreptul la consiliere psihologică al apărătorilor. Nu pentru că ar fi ilegal să înscrii direct din corner, ci pentru că este teribil de nepoliticos să chemi toată apărarea la o fază și să rezolvi problema fără participarea ei. La final, Pătrașcu avea două goluri, Stăncioiu unul, iar tabela indica 3–0 pentru Sportul. Cocoșul de pe emblemă, între timp, probabil își căuta dentistul.

SuperLiga, luați notițe! Profesorul Pătrașcu predă gratuit!

Suporterii au discutat îndelung execuția. Unii au remarcat cât de rar se văd asemenea goluri, alții s-au întrebat câți jucători din SuperLigă ar reuși aceeași performanță. Să nu exagerăm cu comparațiile! Fotbaliștii din prima ligă au destule griji: prime, contracte, impresari, conferințe de presă și explicații despre lipsa de concentrare. Nu trebuie să-i împovărăm acum și cu studiul cornerelor lui Pătrașcu. Totuși, dacă vreun club dorește material didactic, filmarea există. Cursul este gratuit, profesorul se numește Bebe Pătrașcu, iar examenul practic se susține direct în poarta adversarului. Crevedia 2 a participat la demonstrație fără să fi cerut înscrierea.

Tinerețea a alergat. Experiența i-a pus piedică pe tabelă!

Ar fi însă nedrept să transformăm adversarul într-un simplu ingredient pentru glumele noastre. Crevedia 2 a arătat că are jucători talentați, curajoși și dornici să atace. Viorel Șerban (Gigi) remarca după meci că doi sau trei dintre tinerii adversari ar putea avea loc în lotul Sportului. Nu este un compliment de complezență, ci observația unui suporter care știe să deosebească un fotbalist promițător de unul care doar aleargă frumos după minge. Alb-negrii au profitat tocmai de spațiile lăsate de adversari în dorința lor de a construi și de a ataca. A fost una dintre acele partide în care tinerețea vine cu entuziasm, iar experiența îi explică, destul de convingător, că entuziasmul trebuie însoțit și de grijă pentru propria poartă.

Voința Crevedia 2 caută răspunsuri. Sportul numără punctele!

Pentru Crevedia 2, înfrângerea poate fi o lecție folositoare. Pentru Sportul, victoria înseamnă încă trei puncte și continuarea unui parcurs care merită urmărit în clasamentul Ligii a V-a București. Cât despre cocoșul verde, recomandăm odihnă, hidratare și evitarea contactului cu Bebe Pătrașcu în apropierea steagurilor de corner. Mai ales că, după această partidă, există bănuiala rezonabilă că omul ar putea transforma în gol inclusiv o aruncare de la margine, dacă regulamentul i-ar permite. Până atunci, pentru adversarii Sportului recomandarea este simplă: nu faceți faulturi inutile, nu acordați cornere și, dacă se poate, nu pierdeți mingea. Cu alte cuvinte, un program de prevenție destul de dificil de aplicat.

Gașca Nebună a făcut gălăgie. Toba a depus plângere!

Spectacolul n-a fost doar pe teren. Galeria alb-neagră și-a făcut datoria cu steaguri, trompetă, tobă și o cantitate de entuziasm care ar necesita autorizație specială dacă s-ar comercializa la kilogram. Sorin Nicolescu a ținut ritmul atât de hotărât încât una dintre măciuliile tobei a cedat. Bine că nu s-a spart și toba! O pierdere regretabilă pentru inventarul instrumentelor muzicale, dar absolut explicabilă în condițiile unei victorii cu trei goluri. Când echipa marchează atât, nu poți pretinde unui om să bată toba cu delicatețea unui ceasornicar. La următoarea partidă, clubul ar trebui să prevadă în buget măciulii de rezervă, alături de mingi, apă și echipament. Mai ales că, în ritmul acesta, galeria riscă să devină prima formație muzicală din țară care își consumă instrumentele în timpul victoriilor.

Marșul victoriei, în pregătire. Instrumentele, la reparații!

În discuțiile de după meci s-a propus chiar compunerea unui marș al victoriei. Ideea este excelentă, dar avem o sugestie: să fie înregistrat la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor înainte să se trezească vreo fanfară din șapte comune că l-a cântat prima. Cât despre trompetist, acesta a fost apreciat de suporteri. Se pare că există oameni care vin special pentru fotbal și pleacă încântați de concert, deși biletul nu includea asemenea servicii. Un alt spectator mărturisea că a fugit de la muncă pentru a ajunge la stadion și s-a simțit din nou tânăr. Iată adevărata performanță a Sportului: întinerește oamenii fără injecții, fără abonamente la sală și fără taxe de consultație. Singurul inconvenient este că a doua zi te poți trezi fără voce.

"Cameramanul"  a filmat golul. Emoțiile au ieșit din cadru!

Și pentru că o asemenea partidă merita imortalizată, unul dintre suporteri a pus mâna pe cameră. Numai că filmarea fotbalului este o meserie dificilă, mai ales când mingea începe să facă lucruri pe care nici operatorul nu le anticipase. După publicarea unei secvențe, în grup au apărut imediat întrebări, aprecieri și glume. S-a discutat despre traiectoria mingii, despre vinclu și despre faptul că imaginea nu cuprindea tot ce și-ar fi dorit spectatorii de acasă. Cineva a glumit că operatorul era atât de emoționat încât aproape nu-l mai țineau picioarele. Să fim totuși înțelegători! Când Sportul marchează de trei ori, galeria cântă, Pătrașcu dă gol din corner și trompeta ține concert, este greu să mai pretinzi și un documentar demn de premiile Oscar. Data viitoare, probabil, vom avea nevoie de trei operatori: unul pentru teren, unul pentru galerie și unul care să urmărească exclusiv cornerele lui Pătrașcu.

Fotbal de Liga a V-a. Bucurie de Liga Campionilor!

La final, Constantin Cucu, președintele ACSS Sportul Studențesc, le-a mulțumit suporterilor pentru prezență și pentru atmosfera creată, amintind că echipa are nevoie de această susținere de la etapă la etapă. Și are dreptate. Fotbalul din Liga a V-a nu trăiește din contracte astronomice, conferințe de presă interminabile sau jucători care își explică evoluțiile prin faptul că: „n-am gestionat bine momentele”. Trăiește din oameni care vin la stadion, din prietenii vechi, din cântece, din povești și din câte un Pătrașcu care hotărăște că până și bătutul unui corner poate deveni șut la poartă. Pentru cine dorește să urmărească viitoarele întâlniri, programul Ligii a V-a rămâne reperul. Deși, după ultimele rezultate, probabil că unii adversari vor începe să consulte și prognoza meteorologică, în speranța că o furtună îi va ține departe de Tei.

Fluierul a avut simpatii. Doamna-Palmier, relații. Tabela, ultimul cuvânt!

Nici arbitrajul n-a fost tocmai un monument al echidistanței. Din tribuna alb-neagră, unele decizii au lăsat impresia că fluierul manifesta o anumită înclinație sentimentală către ACS Voința Crevedia 2. Nu una atât de profundă încât să necesite schimbarea stării civile, dar suficientă pentru a stârni câteva sprâncene ridicate și comentarii care, din respect pentru limba română, nu merită reproduse integral. Arbitrul a avut, probabil, propria interpretare a echilibrului competițional. Numai că fotbalul are prostul obicei de a nu ține cont de simpatiile presupuse ale cavalerilor fluierului. Poți interpreta diferit o fază, poți acorda mai multă indulgență într-o direcție, dar când Pătrașcu trimite mingea direct din corner în poartă, singura interpretare posibilă rămâne cea oferită de plasă. Iar plasa n-are carnet de arbitru, nu primește barem și, mai ales, nu poate fi convinsă să-și schimbe declarația.

Cât despre celebra doamnă-palmier, aceasta merită o reverență aparte. Nu orice arbore tropical ajunge să aibă conexiuni atât de solide în lumea fotbalului, să cunoască secretele impresariatului și să proiecteze o umbră atât de generoasă asupra unui club. În cazul nostru, palmierul este, desigur, o metaforă artistică: o apariție exotică, perfect coafată de vânturile publicității, sub ale cărei frunze contractele par să crească mai repede decât nucile de cocos. Legăturile cu prima echipă sunt cunoscute, dar în Liga a V-a contractele nu intră pe teren în locul jucătorilor, iar arborele genealogic nu figurează pe foaia de arbitraj. Și, oricât de impunătoare ar fi vegetația din jurul unui proiect fotbalistic, tabela rămâne o specie extrem de încăpățânată: nu se impresionează nici de celebritate, nici de relații, nici de aparițiile mondene.

În caricatură, doamna-palmier veghează asupra grătarului cu prestanța cuiva obișnuit să gestioneze afaceri importante. După 0–3, situația gastronomică devenise însă ceva mai complicată. Cocoșul cu dinți dispăruse, măcar simbolic, din categoria păsărilor de companie și intrase în atenția bucătăriei. Iar palmierul, oricâtă umbră ar fi oferit, nu putea modifica temperatura grătarului. 

În fotbal poți avea impresari celebri, relații sus-puse și un fluier ceva mai binevoitor. Dar dacă dai peste Pătrașcu într-o zi în care până și cornerele intră în poartă, tot ce-ți mai rămâne este să verifici dacă grătarul are suficienți cărbuni.

Verdictul final: trei goluri, trei puncte și un cocoș în concediu medical!

Așadar, ACS Voința Crevedia 2 – ACSS Sportul Studențesc 0–3. Bebe Pătrașcu, două goluri, dintre care unul olimpic; Stăncioiu, unul; galeria, un concert complet; Sorin, o măciulie lipsă; cocoșul, o experiență pe care sigur n-o va povesti cu plăcere celorlalte păsări din curte. Iar alb-negrii? Încă o victorie, încă trei puncte și încă o duminică în care fotbalul a demonstrat că nu are nevoie de milioane de euro pentru a produce spectacol. Uneori sunt suficiente o minge, un corner și un executant care n-are chef să mai aștepte colegii în careu.

Morala etapei? La Complexul Studențesc Tei, cocoșul a venit cu dinți. Pătrașcu l-a trimis acasă cu rețetă pentru supă.

Hai, Sportul!